Păşesc pe veranda casei cu inima plină de emoţii. Speram ca Elena să nu fi
uitat că vin, dau să sun la uşă dar în faţa mea stau aruncate scrisori şi carduri poştale. Ridic o sprânceană şi le ridic.


❝ Hei, îmi pare rău dar treaba e groasă.❝rânjeşte scurt❝. Adică serioasă
Şoferul a parcat în faţa casei şi mi-a scos bagajele din portbagajul maşinii.
Păşesc pe veranda casei cu inima plină de emoţii. Speram ca Elena să nu fi
Una dintre ele, spre norocul şi curiozitatea mea era deschisă. Era o invitaţie mai mult,
Am citit fugitiv, printre rânduri, fără să mă interesez despre prea multe detalii. Eram obosită şi



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!