Îmi astâmpăr lacrimile care se formau în colţul ochiului şi mă uit pe fereastră. Părea un oraş liniş
liniştit.Genul ăla de oraş în care nu se petrece niciodată nimic.Maşina face o uşoară curbă şi văd numele străzii pe care locuia verişoara mea, Elena.


Împlinesc 17 ani. Ştiam că data aceea avea o însemnătate enormă pentru ea. Ziua
Anul ăsta, însă nu era aici să îmi serbeze majoratul. Nu îi gustam prăjitura ei pe care o făcea în f
Îmi astâmpăr lacrimile care se formau în colţul ochiului şi mă uit pe fereastră. Părea un oraş liniş
Arhitectura era tipică iar atmosfera deja mă plictisea complet.
❝God sake, iar am dormit mult.. Carly trebuie să ajungă în orice clipă❝



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!